Am ajuns la un moment dat al vietii/varstei mele cand mi se pare penibil, chiar inconstient de comic sa pozez in romantica incurabila. Poate trecutele greutati si obstacolele m-au inasprit ,dar oricum mi se pare nelalocul lor fluturarea serafica a pleoapelor, notari siropoase despre cutare colt de natura sau moment al zilei pe care le admiri sau traiesti mai intens interiorizandu-le sau incarcandu-le de metafore inutile.
M-am ferit intotdeauna sa metaforizez inutil ,meseria ma indeamna s-o fac , tocmai de aceea evit cu obstinatie. Din motivele mai sus amintite ocolesc mesajele siropos- motivationale de pe facebook si categorisesc pe stapanele/stapanii wall-urilor ca niste neterminati cronologic, incremeniti intr-o butada a varstei adolescentine superficiale si ingenue.
Cred ca traim niste vremuri lipsite de romantism mai ales la nivelul vietii cotidiene. Nu e nimic romantic sa fii elev in romanica actuala cand idealurile si aspiratiile tale nu se intalnesc cu programa scolara de bac sau admitere si unde cautarea unui job e mai degraba o excursie riscanta antiromantica. Nu e nimic romantic in a fi profesor si sa te pierzi zilnic in hatisul contopismului , sa devii un anonim ce trage regulat la jugul educarii unui popor needucat prin nastere/definitie Nu e nimic romantic sa platesti facturi, sa te focusezi pe eliminarea alimentelor care-ti provoaca cancer, sa asculti certurile celor din jur , sa te simti si tu asaltat de refulari si frustrari. Nu e nimic romantic sa vanezi concedii ieftine, sa faci cumparaturi de la sh sau reduceri, sa-ti dai copiii la meditatii din clsI pana in a XII, sa-ti sapi seful sau sa-ti torni colegul. Sau sa cauti o batranete linistita intr-un azil uitat de toate necazurile dar si de toate rudele....
Iar pentru apusurile si rasariturile de soare exista prietenii de pe fb care iti arata zilnic ce minunata e natura, viata, ce draguti sunt oamenii....Noroc cu de-alde Poptamas sau Laslau care ne mai trag de urechi sa nu mai fim atat de romantici si sa ne ferim de prieteni!
M-am ferit intotdeauna sa metaforizez inutil ,meseria ma indeamna s-o fac , tocmai de aceea evit cu obstinatie. Din motivele mai sus amintite ocolesc mesajele siropos- motivationale de pe facebook si categorisesc pe stapanele/stapanii wall-urilor ca niste neterminati cronologic, incremeniti intr-o butada a varstei adolescentine superficiale si ingenue.
Cred ca traim niste vremuri lipsite de romantism mai ales la nivelul vietii cotidiene. Nu e nimic romantic sa fii elev in romanica actuala cand idealurile si aspiratiile tale nu se intalnesc cu programa scolara de bac sau admitere si unde cautarea unui job e mai degraba o excursie riscanta antiromantica. Nu e nimic romantic in a fi profesor si sa te pierzi zilnic in hatisul contopismului , sa devii un anonim ce trage regulat la jugul educarii unui popor needucat prin nastere/definitie Nu e nimic romantic sa platesti facturi, sa te focusezi pe eliminarea alimentelor care-ti provoaca cancer, sa asculti certurile celor din jur , sa te simti si tu asaltat de refulari si frustrari. Nu e nimic romantic sa vanezi concedii ieftine, sa faci cumparaturi de la sh sau reduceri, sa-ti dai copiii la meditatii din clsI pana in a XII, sa-ti sapi seful sau sa-ti torni colegul. Sau sa cauti o batranete linistita intr-un azil uitat de toate necazurile dar si de toate rudele....
Iar pentru apusurile si rasariturile de soare exista prietenii de pe fb care iti arata zilnic ce minunata e natura, viata, ce draguti sunt oamenii....Noroc cu de-alde Poptamas sau Laslau care ne mai trag de urechi sa nu mai fim atat de romantici si sa ne ferim de prieteni!