Cat efort trebuie sa depunem ca sa ramanem la un nivel pe care l-am accesat la un moment dat? Un efort permanent , etapizat (din cand in cand , la nevoie) sau deloc (in speranta ca nu e nevoie, ca ceva sau cineva ne va ajuta sa ramanem forever acolo)?
Par egzamplu, intr-o relatie de cuplu. Constanta unui efort in a darui ceva, orice celuilalt, sunete emise permanent ca sa fii recunoscut si re-iubit, cautarea unor senzatii tari, noi , eventual la moda, pauze de regasire ......sau ,dimpotriva, o linearitate clara ce vine dupa o analiza initiala a relatiei, a sentimentelor si oportunitatilor urmata de o rutina incremenitoare dar atat de motivanta tocmai pentru ca a fost construita si este traita de amandoi?
Dar la serviciu? E nevoie sa demonstrezi la nesfarsit (a se citi-pana la pensie) de ce esti capabil , e necesara o permanenta redescoperire profesionala sau , odata ce atingi maturitatea in profesie ti-ai construit astfel o imagine care te insoteste ca o carte de vizita peste tot?
Stiu, o sa spuneti ca depinde de oameni ce cale vor alege....sau o sa spuneti ca traim intr-o lume a schimbarilor de orice fel si trebuie sa fim oamenii zilelor noastre deci sa ne construim fete /fatete precum luna...ca sentimentele nu mai sunt ce-au fost si ca inovatorul concept de concurenta nu trebuie sa ne fie strain...
E, roata s-a inventat, la fel si mersul pe bicicleta, deci fiecare stie cam ce are de facut...dar, pe bune, nu aveti nostalgia unor vremuri mai asezate in care nu ne masuram in rautati, ipocrizii, linsaje, sensibilitati exacerbate, mediocritati agresive?
Par egzamplu, intr-o relatie de cuplu. Constanta unui efort in a darui ceva, orice celuilalt, sunete emise permanent ca sa fii recunoscut si re-iubit, cautarea unor senzatii tari, noi , eventual la moda, pauze de regasire ......sau ,dimpotriva, o linearitate clara ce vine dupa o analiza initiala a relatiei, a sentimentelor si oportunitatilor urmata de o rutina incremenitoare dar atat de motivanta tocmai pentru ca a fost construita si este traita de amandoi?
Dar la serviciu? E nevoie sa demonstrezi la nesfarsit (a se citi-pana la pensie) de ce esti capabil , e necesara o permanenta redescoperire profesionala sau , odata ce atingi maturitatea in profesie ti-ai construit astfel o imagine care te insoteste ca o carte de vizita peste tot?
Stiu, o sa spuneti ca depinde de oameni ce cale vor alege....sau o sa spuneti ca traim intr-o lume a schimbarilor de orice fel si trebuie sa fim oamenii zilelor noastre deci sa ne construim fete /fatete precum luna...ca sentimentele nu mai sunt ce-au fost si ca inovatorul concept de concurenta nu trebuie sa ne fie strain...
E, roata s-a inventat, la fel si mersul pe bicicleta, deci fiecare stie cam ce are de facut...dar, pe bune, nu aveti nostalgia unor vremuri mai asezate in care nu ne masuram in rautati, ipocrizii, linsaje, sensibilitati exacerbate, mediocritati agresive?
http://frecventa-sufletului.ro/2014/07/08/eseul-motivational-al-unei-romance-a-cucerit-mapamondul-fiind-conform-huffing-post-cel-mai-citit-eseu-motivational-din-lume-citeste-l-si-tu/
RăspundețiȘtergere