Incerc de astazi sa ma intorc la multdoritul si uitatul meu blogg pe care l-am abandonat de ceva luni atrasa fiind in capcana inconfundabila a facebook-ului. Rezultatul acestui abandon imi lasa incet-incet un gust amar...m-am cam saturat sa ma imprietenesc virtual sau fortat real cu fel de fel de oameni pe care astfel ii primesc zilnic in viata mea, sa le citesc gandurile personale sau preluate de la altii sub forma de aforisme superpersuasive , sa le vad pozele -selfie sau cu peisaje minunate in spate, sa le citesc mesajele minimaliste incarcate de emoticoane, sa le urmaresc traseele zilnice si referirile personale la anotimpul de afara sau la cazuri umanitare aflate la distanta mare de propria viata.
Dar cine sunt eu sa-i judec pe altii in casa carora intru oarecum invitata? E valabila si viceversa. Nu e mai bine sa reintru in lumea mea si numai a mea, cea pe care eu am construit-o in ce culori vreau si in niste dimensiuni in care numai eu incap?
Recunosc in fata constiintei mele ca am adunat ceva frustrari si resentimente...asa e cand devii voyeurista fara voie. E frustrant si reconfortant in acelasi timp. Cred ca asta m-a atras la un moment dat : ca poti privi tanjind dar si analizand cu un minimalist simt critic ceea ce vad sau citesc. E destul de greu sa nu fii asa in fata unor semeni care se lasa impresionati de orice deoarece e la moda sa aforismezi si sa atragi atentia asupra lumii in care cu totii ne balacim.
Cred ca vreau sa ma vindec de asta. Gata, am socializat destul , am fost amabila cu cei care mi-au cerut prietenia virtuala si pe urma au asteptat ca eu sa-i contactez desi rolurile noastre sociale cereau inversul, mi-a ajuns sa impart cu altii muzica preferata, imaginile care m-au impresionat si glumele selectate de pe site-urile glumete.
Ma intorc la blog, am adunat destul sa ma apuc din nou de desirat povesti si, atunci cand voi termina firul, ma voi hrani din vechile mele izvoare care inteleg ca de azi reapar : cartile mele, revistele, celelalte bloguri, cultura, muuuulta cultura !
Am nevoie de mine asa cum eram mai deunazi...
Dar cine sunt eu sa-i judec pe altii in casa carora intru oarecum invitata? E valabila si viceversa. Nu e mai bine sa reintru in lumea mea si numai a mea, cea pe care eu am construit-o in ce culori vreau si in niste dimensiuni in care numai eu incap?
Recunosc in fata constiintei mele ca am adunat ceva frustrari si resentimente...asa e cand devii voyeurista fara voie. E frustrant si reconfortant in acelasi timp. Cred ca asta m-a atras la un moment dat : ca poti privi tanjind dar si analizand cu un minimalist simt critic ceea ce vad sau citesc. E destul de greu sa nu fii asa in fata unor semeni care se lasa impresionati de orice deoarece e la moda sa aforismezi si sa atragi atentia asupra lumii in care cu totii ne balacim.
Cred ca vreau sa ma vindec de asta. Gata, am socializat destul , am fost amabila cu cei care mi-au cerut prietenia virtuala si pe urma au asteptat ca eu sa-i contactez desi rolurile noastre sociale cereau inversul, mi-a ajuns sa impart cu altii muzica preferata, imaginile care m-au impresionat si glumele selectate de pe site-urile glumete.
Ma intorc la blog, am adunat destul sa ma apuc din nou de desirat povesti si, atunci cand voi termina firul, ma voi hrani din vechile mele izvoare care inteleg ca de azi reapar : cartile mele, revistele, celelalte bloguri, cultura, muuuulta cultura !
Am nevoie de mine asa cum eram mai deunazi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu